Minunile Domnului trebuie povestite. Trebuie. Îndrăznește!
Scriu acest articol motivat de o mirare a mea mai veche, care vad că deja durează...
„Dacă nu voi scrie despre asta, nu voi putea lucra,” — mi-am zis eu și m-am apucat de scris.
Pe de altă parte am o dorință puternică de a ajuta. Să explic.
Mirarea mea este că unii oameni (inclusiv creștini) deși au experimentat/au fost martori a unor lucruri și fenomene evident ieșite din capsula naturalului (minuni care nu pot fi tăgăduite) ezită să le facă cunoscute. Motivele invocate de ei pot fi multiple: de la frica de a nu pierde minunea, la temerea de a înțeles greșit de cei din jur, riscul de a-și „pierde reputația”, de a fi marginalizat și exclus etc.
Eu doar am intuit argumentele. De fapt, eu nu pot înțelege de ce oamenii care au beneficiat de minuni tac? Biblia spune totul foarte clar:
„Voi lăuda pe DOMNUL din toată inima mea, voi istorisi toate minunile Lui.”
Psalmul 9:1, BibliaDorința mea este să explic mai detaliat de ce această ezitare este 1) greșită, 2) sfidează porunca Domnului de a vesti minunile Sale și 3) te privează de binecuvântare.
***
În anul 2018, un om al lui Dumnezeu din Armenia (V.T.) m-a provocat să verific dacă nu cumva supranaturalul biblic mai este valid și astăzi. Și ce argumente biblice ar fi pentru ceea ce voi fi găsit. Am început să caut. Pe atunci cochetam cu ideia că vremea minunilor și semnelor a trecut...
Deși eram predicator de 9 ani și cititor serios de cărți teologice am realizat foarte repede cât de PUȚIN cunoșteam despre latura supranaturală a umblării în credință. Cât de mult raționalizasem conceptele biblice și cât de insensibil și eronat am interpretat Cuvântul Domnului cu privire la minuni, semne și fenomene supranaturale.
Am început să ascult foarte curios predicile profesorului Derek Prince (încă le recomand cu drag și încredere). Am început să caut răspunsuri și am găsit. Majoritatea din Biblie, dar și din experiența altor oameni.
Dar ceva parcă mai lipsea...
***
Eram încă în căutare, când câteva luni mai târziu (19 iulie 2019) am avut o experiență supranaturală memorabilă în avion — umplerea mea cu Duhul Sfânt. În avion!! Ce experiență, dar despre asta Vă spun altă dată mai detaliat.
Imediat după aceea, am început să am o dorință puternică să mă rog pentru oameni, în special pentru cei bolnavi, apăsați și chinuiți. După ceva ezitări (riscul era să fiu considerat ieșit de pe fix și fanatic chiar de cei din casa mea și Biserica mea) — am îndrăznit. Într-adevăr... au fost consecințe. Riscurile mele s-au adeverit. Am plătit un preț pentru această "îndrăzneală" a mea, dar nu regret nici o secundă calea nespus mai bună pe care mi-a arătat-o Dumnezeu.
***
La început, am început să mă rog pentru copiii mei care se îmbolnăveau foarte des. Totodată, am început să mă rog și pentru mine. Deși eram predicator de ani buni nu știam cum să mă rog pentru mine însumi, vă imaginați?
Pe atunci, mergeam la medici ca la super-market. La medici buni, chiar cei mai buni, dar rezultatele erau mult sub-așteptări. Foarte apăsător. Cheltuiam mii și mii de lei, fără rezultat de durată. Bolile (răceli, intoleranțe, alergii etc.) se țineau lanț. Eram pe punctul să cedez și să le accept ca fiind o normalitate. Ce greșeală imensă aș fi putut face...
***
În primele luni după decizia mea de a „avea îndrăzneală” nu prea vedeam rezultate la rugăciunile mele. La un moment dat chiar și soția făcea haz din mine... Între timp am învățat școala răbdării și rugăciunii insistente cum scrie în Evanghelia după Luca 18. Am început a folosi (la început destul de timid) și rugăciunea credinței (proclamarea a ce este scris cuplat la încrederea de fier că ce e scris e adevărat), rugăciunea de împotrivire (Iacov 4:7) și alte „feluri de rugăciuni” (Efeseni 6:18 – „Faceți în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni și cereri”).
Au apărut primele însănătoșiri. Unele treptat, altele mai repede, dar evident în mod miraculos. Am renunțat la dependența de medici și medicamente și am recurs la dependența de Dumnezeu, înțelepciunea Lui și minunile Lui.
În vară se fac patru ani! Și... prin Harul Mare a Domnului nu am mai fost la vre-un medic sau spital NICIODATĂ. Nu am mai luat medicamente. Nici eu, nici copiii. Prietenii mei apropiați cunosc asta bine, de altfel ca și medicii noștri, unii dintre ei foarte de treabă. Și unii și alții pot adeveri aceste lucruri.
***
După ce am scăpat de o sumedenie de boli (știu, e greu de crezut, eram și eu un sceptic, vă înțeleg), am înțeles valoarea alimentaței echilibrate (totuși, nu radicale), utilitatea practică a binecuvântării hrănii și atitudinii grijulii față de trup (numit în Biblie „templu al Duhului Sfânt” și „mădulare ale lui Hristos”).
Acestea sunt minunile despre care am obligația morală să vă povestesc, dar și o poruncă a Domnului: „Voi lăuda pe DOMNUL din toată inima mea, voi istorisi toate minunile Lui” (Psalmul 9:1, Biblia).
„[...] vom vesti neamului de oameni care va veni laudele Domnului, puterea Lui și minunile pe care le-a făcut.”
Psalmul 78:4, BibliaAsta fac prin acest articol. Este datoria oricărui creștin. Dar să vă mai spun ceva.
***
După vindecarea miraculoasă a mea și a familiei mele, am început să mă rog și pentru alții. Văzusem că funcționează și văzând atâta suferință în jur voiam să ajut. Mi-am făcut curaj, că nu prea aveam... Am acționat în baza poruncii Domnului Isus din Evanghelii, porunci date expres și repetat tuturor credincioșilor, precum și în baza practicii Bisericii primare care fost fidelă învățăturii Mântuitorului și a ajuns să facă lucruri mai mari chiar decât Domnul Isus (Ioan 14:12, Fapte 19:12).
În MULTE cazuri au fost rezultate neașteptat-de-pozitive, chiar imediate. Să zic pe șleau cum e corect: au avut loc minuni evidente și confirmate!
M-am rugat pentru mulți. Nu pot zice că toți au primit vindecare, dar destul de mulți. Și asta mă bucură. Dacă din 1000 unul s-ar fi însănătoșit urmare a rugăcuinii mele — oricum m-aș fi bucurat enorm. Are sens ce zic? Se merită de încercat?
Domnul Isus zice tuturor credincioșilor în Evanghelii: „ÎNDRĂZNIȚI!”. El știa că în om există problema lipsei de îndrăzneală și de aceea nu ne mai recomandă, ci ne poruncește „Îndrăzniți!”.
***
Printre primele noastre victorii (de multe ori sunt însoțit de soția mea) au fost vindecarea alergiilor, îndreptarea coloanei și picioarelor scurte, dureri felurite, vindecare de infertilitate etc.
Un adolescent (fiul unei foste funcționare de stat) avea probleme grave cu respirația. După o discuție cu părinții despre puterea Evangheliei depline, a urmat o rugăciune scurtă de 1-2 min. Băiatul a zis imediat „sunt vindecat”. A doua zi mi-a confirmat faptic și el, și părinții.
Un alt bărbat — chiar din Biserica de unde mergeam — trebuia să-și facă o intervenție la rinichi. Am înțeles că pietrele erau destul de mari. Mi-a stat milă. L-am telefonat. Era deja în spital așteptând ca a doua zi să aibă loc intervenția. I-am vorbit despre dragostea lui Dumnezeu și despre dorința Lui de a vindeca și azi. A mărturisit Domnului niște păcate (ele trebuie mărturisite, în primul rând Domnului) și... am început să-i citesc Marcu 16:17: „Iată semnele care vor însoți pe cei ce vor crede: în Numele Meu vor scoate draci, vor vorbi în limbi noi, vor lua în mână șerpi, dacă vor bea ceva de moarte, nu-i va vătăma, își vor pune mâinile peste bolnavi, și bolnavii se vor însănătoși.”
După ce am citit Marcu 16, el îmi zice: „În timp ce citeai am transpirat puternic tot corpul!” A simțit o căldură puternică. Eu nici măcar nu mă rugasem... I-am zis ca înainte de intevenția chirurgicală (planificată chiar a doua zi) să mai facă o ultrasonografie. A făcut. Medicii în șoc. Nici urmă de pietre. Domnul l-a vindecat supranatural. L-au externat în aceeași zi.
***
Acum atenție mirarea mea:
Mulți oameni pentru care m-am rugat (probabil chiar majoritatea) și au avut parte de cel puțin o minune, nu fac ce este scris: să o povestească altora minunea toată viața lor. Făcând așa (tăcând) supără pe Domnul și păcătuiesc. O minune mărturisită/povestită aduce glorie Domnului și atenție — îți păstrează minunea! Da, fiindcă o minune trebuie păstrată. Vezi ce zice Isus paraliticului însănătoșit la Betesda: „Iată că te-ai făcut sănătos; de acum să nu mai păcătuiești, ca să nu ți se întâmple ceva mai rău” (Ioan 5:14).
Deci problema nu stă doar în păstrarea vindecării (vindecarea se poate pierde), ci și efectul opus în cazul în care omul alege să trăiască în păcat. Atunci starea omului devine mai rea ca mai înainte...
Omul vindecat de pietre la rinichi a încercat să mărturisească minunea în Biserică. A încercat doar. Reacția sălii, a Bisericii a fost sub așteptări... Sper să continue să povestească minunea în pofida acelei reacții reci...
Psalmistul spune inspirat de Duhul Sfânt: „Voi lăuda pe DOMNUL din toată inima mea (cu pasiune), voi istorisi toate minunile Lui (nu voi trece cu vederea niciuna)” (Psalmul 9:1, Biblia).
Însuși Domnul Isus, după minunea din Gadar (exorcizarea de mii de demoni) poruncește atunci celui ce a avut parte de minune și astăzi nouă celor din sec 21 umtătoarele: „Întoarce-te acasă şi povesteşte tot ce ţi-a făcut Dumnezeu. El a plecat şi a vestit prin toată cetatea tot ce-i făcuse Isus” (Luca 8:39).
Du-te și fă și tu așa de-acum încolo!
Sper că te-am convins. Sper că Duhul Domnului te-a convins.
Acum:
Există riscul să nu fii înțeles, să fii considerat nebun sau să fii ironizat? Cu regret, da, există!
Dar tu fă ce este scris și „Îndrăznește!”
Prețul plătit de tine în curăție pentru credința și îndrăzneala ta va fi scump înaintea Domnului.
Mărturisind minunea, în smerenie, dar cu îndrăzneală, vei împlini Cuvântul scris și vei fi binecuvânat, iar Domnul glorificat.
Ruslan Stânga
pastor, Biserica Ben-Sion
Chișinău, Moldova
