Cum să înțelegem și ce să facem cu atacurile demonice?
În timp ce unii creștini nu cred deloc în „atacuri demonice”, alții le supraestimează axându-și activitatea duhovnicească doar (sau în mare parte) pe lupta cu cel rău în defavoarea rugăciunii și laudei lui Dumnezeu.
Ambele perspective sunt contraproductive și duc le un rezultat diferit decât cel intenționat de Dumnezeu în lupta spirituală.
Ce-i de făcut?
Scriptura trebuie să le pună pe toate în ordine după principiul „să învățați să nu treceți peste ce «este scris»” (1 Corinteni 4:6).
Avem deci scris:
„Îmbrăcaţi-vă cu toată armătura lui Dumnezeu ca să puteţi ţinea piept împotriva uneltirilor diavolului. […] Pe deasupra tuturor acestora luaţi scutul credinţei cu care veţi putea stinge toate săgeţile arzătoare ale celui rău.”
Efeseni 6:11, 16Având în vedere folosirea de către apostoli a termenilor „uneltirile diavolului”, „săgeţile arzătoare ale celui rău” etc. — putem conchide că expresia de „atac demonic” are dreptul la viață, ba mai mult este o realitate a lumii spirituale indiferent de poziția pro sau anti. Este o realitate spirituală.
Acest articol vine pe de o parte să contrazică opinia larg-răspândită printre credincioși că odată ajunși la pocăință și naștere din nou sunt scutiți în mod automat de orice asalt al diavolului. Pe de altă parte acest articol face o chemare la responsabilitate personală în a căuta și aplica soluțiile lui Dumnezeu pentru toate situațiile vieții.
Ce exact ne relevă Scriptura? Ce ne mai ajută?
Dumnezeu prin ap. Pavel se adresează credincioșilor (atenție: credincioșilor, nu necredincioșilor) decoperindu-ne că creștinii născuți din nou pot fi ținte ale diavolului și prin urmare trebuie să facă ceva indicat expres în Scripturi ca să fie biruitori mereu și anume: (1) înarmarea (a se vedea armele specifice la Efeseni 6:10-20) și (2) împotrivirea (mai jos).
E de menționat în acest sens că nu doar apostolul Pavel vorbește despre lupta spirituală, ci și apostolii Iacov și Petru. Ambii apostoli ne arată că toți creștinii sunt chemați să se împotrivească diavolului personal, nu doar la nivel de rugăciune domnească „păzește-ne de cel rău” — așa cum practică majoritatea comunităților de credincioși.
În epistola ap. Iacov este scris: „Supuneți-vă deci lui Dumnezeu și împotriviți-vă diavolului și el va fugi de la voi” (Iacov 4:7).
Deci vedem două condiții și o promisiune în victoria împotriva diavolului: (1) supunerea lui Dumnezeu (pocăința și viața trăită în frică și supunere față de Domnul la toate capitolele) și (2) împotrivirea (mărturisirea cu gura a anumitor adevăruri după exemplul Domnului Isus când a fost ispitit (Matei 4), invocarea puterii sângelui Domnului (Apocalipsa 12:11), mărturisirea păcatelor, alungarea Celui rău (Matei 4:10), revendicarea victoriei Domnului Isus de la Calvar etc.).
Este de remarcat că verbele puse la imperativ „supuneți-vă, împotriviți-vă, înarmați-vă, luați scutul credinței... etc.” indică o chemare la acțiune din partea credincioșilor, nu doar o conștientizare pasivă a anumitor adevăruri spirituale.
Tot așa, în epistola ap. Petru găsim scris „Împotriviți-vă lui (diavolului) tari în credință...” (1 Petru 5:9). Deci Domnul ne arată importanța spiritului combativ și a tăriei credinței în Domnul Isus și în Cuvântul Său pe tot parcursul vieții, nu doar atunci când vine „săgeata” celui rău.
Nu tot ce ni se întâmplă vine de la Dumnezeu
Aceste moduri de exprimare („uneltirile diavolului”, „săgețile arzătoare” ale diavolului etc.) pot acoperi un vast plan de activităţi. Ele reprezinta un efort al diavolului să ne influențeze minţile, emoţiile, stările noastre ca să ne îndepărteze de Dumnezeu, de lucrarea Lui și mai ales de Cuvântul Lui ca astfel să-i dăm prilej (temei legal) să ne încolțească (Efeseni 4:27 – nu dați prilej (sau loc, sau ocazie) diavolului”) și să producă răul prin noi.
Aceste "uneltiri" și "săgeți" au ca rezultat sentimente negative și stări felurite cum ar fi: condamnarea, îndoiala, teama, gândurile rele, depresia etc. Uneori boala sau anumite circumstanțe neprielnice. Acestea nu sunt parte din Voia lui Dumnezeu, de aceea Dumnezeu ne învață cum să le prevenim sau să scăpăm de ele.
De exemplu, la 1 Tesaloniceni 2:18 găsim scris „Astfel, o dată și chiar de două ori, am voit (eu, Pavel, cel puțin) să venim la voi, dar ne-a împiedicat Satana”. În acest caz vedem, minim un caz, când nu Domnul dar diavolul a stat în spatele unei circumstanțe pe care ap. Pavel nu a dorit-o și era vădit împotriva voii lui Dumnezeu.
Totuși, nimic nu se face fără „știrea” Domnului (Matei 10:29). Dumnezeu nu va îngădui niciodată să fim ispitiți peste puterile noastre:
„Nu v-a ajuns nicio ispită care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Și Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiți ispitiți peste puterile voastre, ci, împreună cu ispita, a pregătit și mijlocul să ieșiți din ea, ca s-o puteți răbda.”
1 Cort 10:13, Biblia VDCPrin urmare, la luptă poporul Domnului, așa cum e scris! În orice uneltire a diavolului avem deja mijlocul de a birui pregătit de Domnul. Să cooperăm deci cu Domnul, să studiem Scripturile ca să găsim acel „mijloc” ori de câte ori va fi nevoie.
Studiu de caz: cum credincioșii au căzut uneori pradă uneltirilor diavolului
În 1 Cronici 21:1 este consemnat ca „Satana s-a sculat împotriva lui Israel şi l-a aţâţat pe David să facă numărătoarea lui Israel”. Ulterior, David a făcut numărătoarea, fapt care l-a supărat pe Domnul.
Când David a fost dintr-o dată îndemnat să numere poporul, mă îndoiesc că realiza faptul că era influenţat de Satan, totuşi, asta este exact ceea ce s-a întâmplat.
Mergând în Noul Testament, găsim o secvență asemănătoare consemnată în Matei 16:13-23, avându-l ca protagonist pe apostolul Petru. După ce inspirat de Domnul afirmase că Isus este Hristosul, ceva timp mai târziu, când Isus arată modul cum va realiza lucrarea de mântuire, Petru afirma din nou: „Să Te ferească Dumnezeu, Doamne! Să nu Ți se întâmple aşa ceva!”
Răspunsul pe care i-l dă Isus lui Petru ilustrează ceea ce vreau să arăt. Isus S-a întors şi i-a spus lui Petru: „Înapoia Mea, Satano: tu eşti o piatră de poticnire pentru Mine! Căci gândurile tale nu sunt gândurile lui Dumnezeu, ci gânduri ale oamenilor”.
Mintea lui Petru vedem că era influențată și de Dumnezeu și de Satan cu ceva distanță de timp între episoade.
Același lucru s-a întâmplat și cu apostolii Ioan și Iacov când au cerut distrugerea satelor care nu-i primiseră:
„Ucenicii Săi, Iacov și Ioan, când au văzut lucrul acesta, au zis: «Doamne, vrei să poruncim să se coboare foc din cer și să-i mistuie, cum a făcut Ilie?» Isus S-a întors spre ei, i-a certat și le-a zis: «Nu știți de ce duh sunteți însuflețiți!»”
Luca 9:54-55, Biblia VDCPoate cel mai tragic exemplu despre atacurile lui Satan asupra minţii şi emoţiilor este în Ioan 13:2 unde citim că „diavolul pusese în inima lui Iuda Iscarioteanul [...] gândul să-L vândă”.
În fiecare dintre aceste cazuri vedem abilitatea dușmanului de a influența felul în care gândim şi simțim ca să ieșim din starea sau lucrarea plăcută lui Dumnezeu.
Noi însă, care știm aceste lucruri, să veghem activ, să luptăm și să ieșim învingători mereu.
Este scris că Domnul Isus și Duhul Sfânt mereu mijlocesc pentru noi (Romani 8:34, 26) — deci din start suntem în avantaj. Însuși Domnul promite că urmând instrucțiunile Lui vom putea ține piept uneltirilor și voi ieși biruitori.
Numai să facem ce este scris. Să ne cunoaștem dușmanul, modul său de a acționa și să nu-i dăm nici un prilej. Să căutăm soluția (mijlocul) pregătit de Domnul la orice ispită, „uneltire”, „săgeată” sau împotrivire.
Sa stăm aproape de El în fiecare clipă! Să luptăm când suntem atacați, să-i zicem cine suntem în Hristos și pe ce motiv să plece. Fiind anvorați în Hristos, vom fi întotdeauna învingători.
Fii deci încurajat!
Ruslan Stânga
pastor, Biserica Ben-Sion
Chișinău, Moldova
